”Let the earth produce fresh growth, let there be on the earth plants- bearing seed, fruit-trees bearing fruit earth with seed”     

Bible: Genesis,1

”If we shall limit the issue to the easier accurate aspect of Shakespeare’ spiritual biography taken out of his work, the information’s one, the less authorized readers may figure its vast and true feature in many areas: theatre (”Hamlet”, ”A Midsummer Night’s Dream”), law (”Measure for Measure”,”The Merchant of Venice”), music (”Richard II”, ”The Merchant of Venice”), painting (”Venus and Adonis”, ”Timon of Athens)”, grammar, logic, rhetoric (”Love’s Labour’s Lost”), philosopher, ethic (”The Tempest”) and botany (”Hamlet”, ”The Winter’s Tale” etc.) ” 1)

From BOTANY, Shakespeare mentions 220 of the most important plants, flowers and trees in his works: ”The Merry Wives of Windsor”, ”A Midsummer Night’s Dream”, ”Romeo and Juliet, Love’s Labour’s Lost”, ”Henry V”, ”The Tempest”, ”Antony and Cleopatra”, ”Coriolanus”, etc.

Likewise nature, Shakespeare’s work is prolific, the holly message being shown in Romeo and Juliet, by the author himself.

FRIAR LAURENCE:” In  herbs, plants, stones

 „Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod cu sâmânță în sine”

Bibli: Facerea,1

„Dacă ar fi să restrângem problema la cel mai ușor demonstrabil aspect al biografiei spiritual, ce se poate desprinde din opera lui Shakespeare, acela al informației, până și cititorii neavizați își pot da seama de amploarea și de corectitudinea ei în multe domenii: teatrul („Hamlet”, „Visul unei nopți de vară”, „Henric al V-lea”), dreptul („Măsură pentru măsură”, „Neguțătorul din Veneția”), muzica  („Richard al II-lea”, „Neguțătorul din Veneția”), pictură („Venus și Adonis”, „Timon din Atena”), gramatica, logica, retorica („Zadarnicele chinuri ale dragostei”), filozofia, etica („Furtuna”) și botanica („Hamlet”, „Poveste de iarnă” etc.)” 1)

Din punct de vedere BOTANIC, Shakespeare menționează 220 dintre cele mai importante plante, flori și pomi, care se regăsesc în: „Nevestele vesele din Windsor”, „Visul unei  nopți de vară”, „Romeo și Julieta”, „Zadarnicele  chinuri ale dragoste”, „Henric V-lea”, „Furtuna”, „Antoniu și Cleopatra”, „Coriolan”,  etc.

Asemeni naturii și opera lui Shakespeare este prolifică, mesajul divin fiind sintetizat în Romeo și Julieta, de către însuși autorul.

„The art itself is nature”

Shakespeare’s quality resides in taking of the nature, for analogy, in order to classify and identify the human being itself. The nature, in general, is expressed through his psychologic and empathy capacities, for rendering the strong characters and personalities from his works.

The present chapter refers to the most important flowers from William Shakespeare’s works, being both literary and graphic described.

 „Dar Fire-i arta însăsi”

Arta lui Shakespeare constă în capacitatea acestuia de a prelua natura, drept mijloc de comparație, pentru a cataloga și identifica natura umană. Natura, în ansamblul său, este redată de autor prin prisma calităților sale psihologice și empatice, pentru a transpune caracterele și personalitățile redundante ce se regăsesc în operele sale.

Capitolul de față cuprinde cele mai representative flori din opera lui William Shakespeare, fiind descrise din punct de vedere literar, dar și grafic.

“The freckled cowslip, burnet, and green clover,

Wanting the scythe, all uncorrected, rank,

Conceives by idleness, and nothing teems

But hateful docks, rough thistles, kecksies, burs,

Losing both beauty and utility;

And as our vineyards, fallows, meads, and hedges

Defective in their natures…”

Henry V: Act V. Scene 2

„Când coasa-i lipsă, azi, s-au răzvrătit,

Și-n schimb dă brusturi și scaieți spinoși.

Și searbedele ștevii—rolul lenii

Trifoiul verde,—aglica cea pestriță,

Lipsit de frumusețe și folos.

Și cum livezi, podgorii, țarini, tufe,

Din furia lor se-abat sălbăticite,

La fel și noi, cu neamuri și copii,

Din lipsă de răgaz…”

                        Henric al V-lea: Actul V. Scena 2

                                             Traducere Ion Vinea

BURNET (Sanguisorba officinalis) SORBESTREA

CLOVER (Trifolium pratense) TRIFOI

COWSLIP (Primula veris) CIUBOȚICA-CUCULUI

DOCK (Rumex obtusifolius) MĂCRIȘ

KECKIES (Heracleum sphondylium) CRUCEA-PĂMÂNTULUI

THISTLE (Carduus benedictus) SCAIETE

VINEYARD (Vitis vinifera) VIȚĂ-DE-VIE

“Although English grapes were not used for winemaking, other English fruits yielded a range of alternative drinks. These included cider from apple, peppy from pears, and ‘raspie’ from raspberries. Other fruits used in winemaking included gooseberries, cherries, blackberries and elderberries. Mead and metheglin, made with honey, were common in Wales and had some aficionados in England. Distilled liqueurs were also in use, albeit mostly for medicinal purposes: the commonest was known as aqua vitae. There were also mixed drinks, notably posset, and ale drink vaguely comparable to eggnog, and syllabus, a similar concoction soured with cider or vinegar. Both wine and beer might be seasoned with herbs and spices—spiced wine was often called ‘hippocras’.”

Jeffrey L. Singman

Daily Life in Elizabethan England

 „Chiar dacă strugurii englezești nu erau folosiți pentru producerea vinului, alte fructe englezești  produceau o gamă de băuturi similare. Acestea includeau cidrul din mere, vinul din pere, zmeurată din zmeură. Alte fructe folosite în producerea vinului cuprindeau: agrișele, cireșele, murele, florile de soc. Băutura și leacul contra sângerării făcute cu miere, erau obișnuite în Țara Galilor și aveau oarecare corespondent în Anglia. Deși lichiorurile distilate erau de asemenea folosite, pentru scopuri medicinale, cel mai familiar era cunoscut sub denumirea de apa vieții. Erau totodată și băuturi amestecate, considerate vin și băuturi cu mirodenii ușor comparate cu gustul de ou în expunere, o invenție acidulată cu cidru sau oțet. Și vinul, și berea pot fi asezonate cu plante aromatice și condimente—vinul condimentat era adeseori numit „hippocras”.”

Jeffrey L. Singman

Viața cotidiană în Anglia elisabetană

„Almost universally, the garden is a symbol of earth and heavenly paradise”1)

”Then the LORD GOD planted a garden in Eden away to the east, and there he put the man whom he had formed. The LORD GOD made trees spring from the ground, all trees pleasant to look at and good for food; and in the middle the garden he set the tree of life and the trees  of  the  knowledge of  good and evil. ”       (Genesis, 2)

”…’tis in ourselves that we are thus, or thus.  Our bodies are our gardens, to the which our wills are gardeners; so that if we plant nettles or sow lettuce, set hyssop and weed thyme, supply it with one gender of herbs or distract it with many.”

Othello: I.3.324-329

Shakespeare read the Bible, having it as a primordial source of inspiration in his works. As a clues and mystery lover, Shakespeare creates every scenery of mis-en-scene as well as a garden. The first garden that he meets is Haven’s garden, with the first human beings – Adam and Even, the

„ În general vorbind, grădina  este simbolul  pământului și paradisului ceresc.” 1)

„8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul, pe care-i zidise.

  9. Și a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ, tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul  cunoștinței binelui și răului.”       (Facerea, 2)

 „… Ba e în puterea ta să fii într-un fel sau altul. Trupul nostru e o grădină; iar grădinarul ei e voința. Fie  că vrei, să vrei, să sădești urzici sau  să semeni lăptuci, să pui isop și să plivești cimbru, s-o acoperi cu un singur soi de iarbă sau s-o împodobești cu mai multe.”

 Othello: I.3.324-329

Shakespeare a citit Biblia, pe care a lut-o ca sursă primordială de inspirație în operele sale. Iubitor de indicii și mistere, Shakespeare creează fiecare scenariu sau punere în scenă aidoma unei grădini.

Prima grădină pe care o întâlnește în desăvârșire

In the Middle Ages, botany was at its very begining, and less explored. Monastic orders were the main subjects which defined a fully and an elaborate structure, that was pharmaceutic science. Monasteries have become healing places for the ill people, were the pilgrims were hosted and taken care. Medicine practiced in monasteries had as a point the sacred divine and the endless healing qualities of the plants, grown by monks in the ”simple plants garden”, from the monasteries’ inner yard. These plants exclusively medicinal were dried and storaged in the pharmacy. The chosen monk was called ”monachus infirmarius”. Beside growing and drying this plants, the chosen monk was making the remedies. Gradually, these monks, have become true apothecary-doctors, which were worthy to have sorted and to transcribe the grown and  useful plants for recovering, having in the medicine’s improvement the essential role, maybe primordial. Shakespeare showed a clear interest in the medicine science, a fact which is provided by a multiple and various images of sickness and treatment, which are constantly present in his works. This interest became even more obvious in his Middle Age. A certain change of attitude regarding sickness can be found in the tone of these images. The early ones are, roughly, only remedies, as salve for a sore wound:

ROSE

ROZE

Shakespeare is a follower of numberless symbol’s meanings in various areas, arts, history, literature, numerology and religious symbol, that rule his work in an elegant way and invites the reader in a peculiar word.

WARS OF THE ROSES (1455-1485) The first four of William Shakespeare’s History Plays: First Part of Henry VI, Second Part of Henry VI and Third Part of Henry VI and Richard III reveal the English dynastic war 1455-1485. Both the Houses of York and Lancaster were descendant of Edward III and they had different emblems, the Houses of York (White Rose) and Lancaster (Red Rose).

William Shakespeare followed historical sources in this respect, but he had his own opinion regarding the wars.

Shakespeare este adeptul simbolurilor cu nemumărte învelesuri în difeitele arii de acititate: arte, istorie, literature, numerologie și semnficații religioase, care pun stăpânire pe rândurile sale într-o manieră elegantă, care, care invite citiourile într-o manieră elegantă, care invite citiorul într-o lume aparte.

RĂZBOIUL ROZELOR (1455-1485) Primele patru piese cu character istoric ale lui William Shakespeare: Prima Parte din Henric al VI-lea, A Doua Parte din Henric al VI-lea, a Treia Parte din Henric al VI-lea și Richard al III-lea descriu războiul dinastic englez cuprins între anii 1455-1485. Ambele Case de York și Lancaster erau descendente ale lui Eduard al III-lea, având diferite emblem, Casa de York (Trandafirul Alb) și Casa Lancater (Trandafirul Roșu).

William Shakespeare a respectat sursele istorice întocmai, dar și-a păstrat propia părere cu privire la acest război.